Eu Cu Cine Gândesc? - Podcast De Istorie Și Filozofie Cu Theodor Paleologu Și Răzvan Ioan podcast

Artwork

Societate Istorie Filozofie Casa Paleologu History Philosophy Education Homer Socrates

Casa Paleologu에서 제공하는 콘텐츠입니다. 에피소드, 그래픽, 팟캐스트 설명을 포함한 모든 팟캐스트 콘텐츠는 Casa Paleologu 또는 해당 팟캐스트 플랫폼 파트너가 직접 업로드하고 제공합니다. 누군가가 귀하의 허락 없이 귀하의 저작물을 사용하고 있다고 생각되는 경우 여기에 설명된 절차를 따르실 수 있습니다 https://ko.player.fm/legal.

T

The Big Pitch with Jimmy Carr

The Big Pitch with Jimmy Carr podcast artwork

The Big Pitch with Jimmy Carr podcast artwork

1
Romesh Ranganathan Pitches a Tearjerker with a Curse, a Meet Cute, and an Orangutan! 33:06

12일 전33:06

나중에 재생

나중에 재생

33:06

Our guest this week is Romesh Rangathan! And his subgenre is… BRB Crying. Will Romesh deliver a beautiful and moving film pitch that makes Jimmy break down crying? Or will his idea be a fever dream of orangutans, ancient curses and having sex in front of animals? Listen in to find out! Listen on all podcast platforms and watch on the Netflix is a Joke YouTube Channel. The Big Pitch is a co-production by Netflix and BBC Studios Audio. Jimmy Carr is an award-winning stand-up comedian and writer, touring his brand-new show JIMMY CARR: LAUGHS FUNNY throughout the USA from May to November this year, as well as across the UK and Europe, before hitting Australia and New Zealand in early 2026. All info and tickets for the tour are available at JIMMYCARR.COM Production Coordinator: Becky Carewe-Jeffries Production Manager: Mabel Finnegan-Wright Editor: Stuart Reid Producer: Pete Strauss Executive Producer: Richard Morris Executive Producers for Netflix: Kathryn Huyghue, Erica Brady, and David Markowitz Set Design: Helen Coyston Studios: Tower Bridge Studios Make Up: Kit Hall Cameras: Daniel Spencer Sound: Charlie Emery Branding: Tim Lane Photography: James Hole Images supplied via Getty Images…

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

공유

시리즈 홈•Feed

Casa Paleologu에서 제공하는 콘텐츠입니다. 에피소드, 그래픽, 팟캐스트 설명을 포함한 모든 팟캐스트 콘텐츠는 Casa Paleologu 또는 해당 팟캐스트 플랫폼 파트너가 직접 업로드하고 제공합니다. 누군가가 귀하의 허락 없이 귀하의 저작물을 사용하고 있다고 생각되는 경우 여기에 설명된 절차를 따르실 수 있습니다 https://ko.player.fm/legal.

Întrucât ne-am decis să trăim o veșnicie, ne-am hotărât că vom avea destul timp să povestim despre istoria intelectuală a omenirii într-o serie de podcasturi începând cu antichitatea și ajungând până în zilele noastre. Planul nostru este ca, în fiecare săptămână, să purtăm o discuție despre o temă esențială din sfera umanistă. Vom vorbi, așadar, despre literatura, istorie, religie și, bineînțeles, filozofie. Totul în ordine cronologică.

… continue reading

149 에피소드

#Societate #Istorie #Filozofie #Casa Paleologu #History #Philosophy #Education #Homer #Socrates

Artwork

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

0-10 subscribers

updated 4일 전

공유

시리즈 홈•Feed

Casa Paleologu에서 제공하는 콘텐츠입니다. 에피소드, 그래픽, 팟캐스트 설명을 포함한 모든 팟캐스트 콘텐츠는 Casa Paleologu 또는 해당 팟캐스트 플랫폼 파트너가 직접 업로드하고 제공합니다. 누군가가 귀하의 허락 없이 귀하의 저작물을 사용하고 있다고 생각되는 경우 여기에 설명된 절차를 따르실 수 있습니다 https://ko.player.fm/legal.

Întrucât ne-am decis să trăim o veșnicie, ne-am hotărât că vom avea destul timp să povestim despre istoria intelectuală a omenirii într-o serie de podcasturi începând cu antichitatea și ajungând până în zilele noastre. Planul nostru este ca, în fiecare săptămână, să purtăm o discuție despre o temă esențială din sfera umanistă. Vom vorbi, așadar, despre literatura, istorie, religie și, bineînțeles, filozofie. Totul în ordine cronologică.

… continue reading

149 에피소드

#Societate #Istorie #Filozofie #Casa Paleologu #History #Philosophy #Education #Homer #Socrates

ทุกตอน

×

1
EP 148: Constant și Madame de Staël 16:13

4일 전16:13

나중에 재생

나중에 재생

16:13

Constant și Madame de Staël se află în miezul tensiunii dintre idealurile Revoluției și dezamăgirile epocii napoleoniene. Amândoi gândesc libertatea, nu ca abstracție juridică, ci ca experiență vie, mereu negociată între rațiune, pasiune și istorie. Dacă pentru Constant libertatea individuală este o valoare modernă, diferită de participarea colectivă din cetatea antică, pentru Madame de Staël libertatea e și o formă de rafinament interior, de autonomie spirituală care se exprimă în cultură, literatură și sensibilitate morală. În fața autoritarismului, fie el jacobin sau imperial, amândoi devin apărători ai pluralismului: al opiniilor, al gusturilor, al formelor de viață. În scrierile lor, politica nu poate fi despărțită de morală, iar morala nu poate fi desprinsă de individul concret, cu trăiri, îndoieli și memorie. De aceea stilul lor e adesea literar, confesiv, polemic. Nu sistematic, dar profund. Constant analizează pasiunea politică și slăbiciunea voinței, construind o viziune liberală temperată, conștientă de fragilitatea umană. Madame de Staël recuperează gândirea germană, de la Kant la romantici, și o pune în dialog cu tradiția franceză, întemeind un adevărat cosmopolitism intelectual. Ea deschide literatura către idei, iar ideile către sentimente.…

1
EP 147: Schiller 13:05

11일 전13:05

나중에 재생

나중에 재생

13:05

Friedrich Schiller (1759–1805) este unul dintre cei mai importanți dramaturgi, poeți și gânditori ai culturii germane. Reprezentant de marcă al clasicismului de la Weimar, alături de Goethe, Schiller a explorat în operele sale tensiunile dintre libertate și constrângere, ideal și realitate, pasiune și rațiune. De la drame revoluționare ca „Hoții”, până la meditațiile filosofice despre artă și morală, scrisul său exprimă o credință profundă în puterea formativă a culturii. Poezia sa „Oda bucuriei”, pusă pe muzică de Beethoven, a devenit simbol al fraternității universale.…

1
EP 146: Goethe 18:46

18일 전18:46

나중에 재생

나중에 재생

18:46

Goethe a fost poet, dramaturg, romancier, om de știință, funcționar de stat și gânditor – o veritabilă figură a omului renascentist târziu, un geniu universal al epocii moderne. Viața sa a traversat aproape întreaga epocă a Iluminismului, a Sturm und Drang, a Romantismului și începutul modernității germane. A fost, deopotrivă, clasic și romantic, raționalist și vizionar, burghez și aristocrat în spirit.…

1
EP 145: Herder 15:48

23일 전15:48

나중에 재생

나중에 재생

15:48

1
EP 144: Kant 25:19

5 weeks 전25:19

나중에 재생

나중에 재생

25:19

Kant pornește de la un conflict permanent în gândirea metafizică – încercarea de a demonstra rațional existența lui Dumnezeu, nemurirea sufletului sau libertatea voinței – și propune o schimbare de paradigmă: nu ne mai concentrăm pe obiectele presupuse ale cunoașterii, ci pe condițiile subiectului care cunoaște. Astfel ia naștere Idealismul transcendental , adică ideea că timpul, spațiul și categoriile gândirii (cele 12 faimoase structuri ale intelectului) nu sunt realități ale lumii exterioare, ci forme ale minții noastre, condiții ale posibilității experienței. Prin această „revoluție copernicană”, Kant trasează granițele a ceea ce poate fi cunoscut legitim – o „curte de justiție” a rațiunii. În Critica rațiunii practice , Kant face ceva similar în etică: nu inventează o morală nouă, ci fundamentează moralitatea pe rațiune pură, prin imperativul categoric . Dacă acțiunea ta poate deveni lege universală și dacă nu tratezi niciodată omul doar ca mijloc, ci întotdeauna și ca scop, ești în sfera morală. Influențat de stoici, dar fără cosmologia lor, Kant separă rațiunea morală de natură și de înclinații. Rațiunea trebuie să fie autonomă. Ideea de demnitate, universalitate, datorie – toate devin pietre de temelie pentru gândirea drepturilor omului. A treia critică, a facultății de judecată , explorează cum putem gândi „ca și cum” lumea ar avea un scop. Estetica și biologia devin spații unde nu mai e vorba de cunoaștere strictă, ci de judecăți reflexive, de gust, de finalitate fără scop real. Kant reușește să conecteze contemplarea estetică de ideea de armonie interioară a facultăților. Iar în scrierile politice și istorice – despre pacea perpetuă și istoria universală – Kant propune principii republicane, dar și o viziune tensionată, dialectică, asupra progresului. Nu oferă o sinteză finală, ci o mișcare deschisă, fertilă, care a influențat toată filozofia ulterioară. Kant rămâne un gânditor esențial, greu de citit, dar imposibil de ocolit.…

1
EP 143: Joseph de Maistre 14:09

6 weeks 전14:09

나중에 재생

나중에 재생

14:09

Joseph de Maistre este celălalt mare critic al Revoluției franceze, alături de Edmund Burke, dar abordarea lui e mult mai tăioasă și mai condensată. Scrie scurt, ironic, cu o vervă care amintește de Voltaire, deși convingerile sale sunt exact pe dos. E un catolic ultramontan până în măduva oaselor, apărător fanatic al autorității papale și convins că toate suferințele omenirii, oricât de crude, au un sens providențial. Pesimismul său despre natura umană e absolut – omul e păcătos din fire, și doar autoritatea absolută și Biserica pot ține lucrurile în frâu. Chiar și așa, Maistre nu e lipsit de nuanțe. Deși respinge Revoluția franceză, admite că revoluționarii americani apărau un principiu de libertate compatibil cu spiritul britanic. Ba chiar recunoaște că nu aceleași instituții se potrivesc tuturor popoarelor: fiecare națiune are un spirit propriu, deci are nevoie de o formă de guvernare potrivită lui. În Rusia, unde a fost ambasador, a avut o influență remarcabilă, convertind aristocrați la catolicism și scriind texte ca o apărare paradoxal amuzantă a Inchiziției spaniole. Îl citești pe Maistre și nu știi dacă să râzi sau să te îngrozești. Are o coerență internă fascinantă, duce până la capăt idei care sperie și provoacă. Departe de a fi doar o figură a „dreptei” – termen care s-a schimbat mult de la vremea sa – e un gânditor profund, dar incomod, care forțează catolicismul până dincolo de ortodoxia sa. A fost, într-un sens paradoxal și ironic, mai catolic decât papa.…

1
EP 142: Burke 15:13

7 weeks 전15:13

나중에 재생

나중에 재생

15:13

Astăzi am vorbit despre Edmund Burke, primul mare critic al Revoluției franceze, autorul celebrei cărți „Reflecții asupra Revoluției din Franța”, publicată în 1790. Ce m-a fascinat la el este forța cu care a intuit încă din primele momente pericolul unei revoluții abstracte, conduse de intelectuali lipsiți de experiență concretă. Burke, fidel tradiției empiriste britanice, credea în guvernarea prin prudență și experiență acumulată, nu prin idei generale și rupte de realitate. Este o critică profundă a ideologiei, a rațiunii goale, și o pledoarie pentru echilibru, tradiție, imaginație și credință. Iar pasajele despre spiritul cavaleresc pierdut – emoționante și controversate – arată cât de profund era atașat de o anumită idee de noblețe umană. Totuși, Burke nu era un reacționar. A susținut Revoluția Americană și a apărat cauzele celor oprimați – de la coloniștii americani la indienii abuzați de Compania Indiilor de Est. Asta îl face greu de încadrat: un conservator liberal sau un liberal conservator. Ce e sigur, însă, e că nu pornește de la o teologie politică, ci de la un umanism practic, lucid. De altfel, filosofia lui despre relația dintre rațiune și imaginație îmi pare una dintre cele mai fertile: oamenii nu sunt mașini raționale, ci ființe care au nevoie și de emoție, frică, simbol, frumos, sublim. Tocmai de aceea, spune el, o ordine socială stabilă nu poate fi clădită doar pe idei reci. În plus, Burke deschide drumuri în estetică, cu tratatul său despre frumos și sublim – text care îl influențează inclusiv pe Kant și, mai departe, întreaga filozofie germană. Pentru el, frumosul ține de ordine și sociabilitate, pe când sublimul naște din frică și imensitate – ca în fața unei furtuni sau a lui Dumnezeu. Dar dincolo de rafinamentul teoretic, rămâne esențială figura sa de orator parlamentar: discursul său are strălucire, dar e dublat de o gândire coerentă. Asta face ca Reflecțiile să nu fie doar o profeție lucidă a Terorii, ci și o lecție vie despre cât de periculoasă e politica ruptă de realitate – o lecție valabilă nu doar în 1790, ci și azi.…

1
EP 141: Epoca de aur a pornografiei 20:10

8 weeks 전20:10

나중에 재생

나중에 재생

20:10

În secolul Luminilor, pornografia nu e doar un fenomen marginal sau scandalos – devine un instrument ideologic, un simptom al eliberării de sub tutela Bisericii și al răsturnării valorilor tradiționale. Spre deosebire de epocile anterioare, în secolul XVIII are loc o explozie a literaturii pornografice, mai ales în Franța, în paralel cu radicalizarea ideologică și politică. De la pamflete împotriva monarhiei și clerului, până la romane cu pretenții filozofice precum cele ale lui Sade sau Restif de la Breton, această literatură reflectă tensiunile profunde ale epocii: între libertate și desfrâu, între emancipare și anarhie. Distingem aici două curente majore: pe de o parte, o pornografie „naturalistă” și aproape optimistă, reprezentată de Restif – scriitor popular, inventiv și atașat de o sexualitate firească, pozitivă. Pe de altă parte, o pornografie întunecată, nihilistă, subversivă – reprezentată de Marchizul de Sade, unde sexualitatea devine scenă a violenței, a puterii și a disprețului față de normele sociale. Sade nu este doar autorul unor fantezii extreme, ci și un comentator ironic și provocator al idealurilor revoluționare – până la absurdul de a cere „încă un efort” pentru a deveni cu adevărat republicani. În acest context, pornografia devine o oglindă culturală a vremii, parte din tumultul revoluționar și din lupta ideologică a iluminismului. Nu e întâmplător că o figură centrală precum Mirabeau, primul panteonizat al Revoluției Franceze, a fost și autor de literatură erotică. Pentru prima dată, sexualitatea intră în câmpul ideilor, al propagandei și chiar al filosofiei politice. Și poate tot pentru prima dată, literatura erotică capătă o miză: aceea de a contesta toate formele de autoritate, de la Dumnezeu la Rege.…

1
140: Revoluția franceză 16:57

9 weeks 전16:57

나중에 재생

나중에 재생

16:57

Revoluția Franceză este un uriaș laborator politic și ideologic, în care ideile iluminismului – moderate, radicale sau populiste – se confruntă cu realitățile crude ale violenței, fricii și conflictelor de clasă. De la convocarea Stărilor Generale în 1789 și proclamarea unei Constituții de către a Treia Stare, până la răsturnarea monarhiei, instaurarea Republicii și Teroarea din 1793-1794, avem o succesiune amețitoare de faze: Constituanta, Legislativul, Convenția și apoi Directoriul. Fiecare etapă vine cu propria doză de speranță și groază. Dezbaterea centrală în Revoluția Franceză este, ca și în cea americană, între centralizare și descentralizare, între democrație și teamă de tirania majorității. Iacobinii radicali, influențați de Rousseau, acaparează puterea, eliminându-i pe Girondini, și guvernează prin Teroare. Iluminismul moderat – al lui Montesquieu și Voltaire – își găsește expresia în faza constituțională, iar iluminismul radical – cel al girondinilor și al feminismului incipient – e repede înghițit de logica suspiciunii și epurării. Republica ajunge să semene mai mult cu un imperiu în devenire decât cu o societate eliberată. Revoluția Franceză nu e un eveniment liniar, ci o tensiune continuă între ideal și abuz, între educație universală și execuții în masă, între inspirația antică și reformele forțate. Cum spune Jonathan Israel, avem de-a face cu trei mari curente de idei: iluminismul moderat, cel radical și populismul iacobin. Iar Guglielmo Ferrero propune o lectură și mai subtilă: nu două revoluții succesive, ci două revoluții care coexistă – una liberală și una teroristă. Din această coliziune de idei și interese se naște nu doar o nouă Franță, ci și un nou model politic care va influența întreaga Europă.…

1
EP 139: Revoluția americană 19:42

10 weeks 전19:42

나중에 재생

나중에 재생

19:42

Vorbim despre Revoluția Americană ca despre o revoluție aparte – o revoluție conservatoare, născută dintr-o neînțelegere uriașă între coloniile nord-americane și guvernul de la Londra. Coloniștii nu cereau ceva nou, ci revendicau drepturi vechi, considerate fundamentale, dar pe care le simțeau amenințate. Britanicii, la rândul lor, nu intenționau să instaureze o tiranie, ci doar să controleze mai eficient teritoriile de peste ocean. Această ruptură s-ar fi putut poate evita, dar lipsa de încredere, comunicarea defectuoasă și contextul postbelic au transformat tensiunile într-un conflict major, cu o consecință imensă: nașterea unei națiuni. După câștigarea independenței, Statele Unite s-au confruntat cu o perioadă de haos, lipsă de coerență între statele membre și dificultăți de guvernare. Articolele Confederației s-au dovedit ineficiente, iar necesitatea unei Constituții mai ferme a dus la apariția unui conflict intelectual între federaliști și antifederaliști. În acest context apar „The Federalist Papers”, o operă monumentală a lui Hamilton, Madison și Jay, sub pseudonimul „Publius”, în apărarea unei guvernări centralizate și eficiente. De cealaltă parte, antifederaliștii – sub numele „Brutus” – denunțau pericolul unui nou tiran în locul regelui detronat. Dezbaterile erau aprinse, dar și incredibil de mature și sofisticate pentru acea epocă. Această generație de fondatori americani, inspirată de Roma antică, de gândirea iluministă și de tradiția britanică, a creat un sistem politic inovator, care a rezistat până astăzi. Totuși, compromisul care a făcut posibilă Constituția a avut și o latură rușinoasă: perpetuarea sclaviei, păcatul originar al unei republici născute în libertate. Ideile mari ale epocii nu au fost puse imediat în practică pentru toți, iar acest dezechilibru avea să ducă, decenii mai târziu, la un alt război – cel civil. Dar rămâne fascinantă capacitatea acestor oameni tineri și diverși de a construi, prin reflecție și compromis, un model politic durabil.…

1
EP 138: Francmasoneria 20:41

11 weeks 전20:41

나중에 재생

나중에 재생

20:41

Am promis data trecută că vorbim despre francmasonerie – fondată oficial la Londra, în 1717, dar cu rădăcini care se pierd în ceața tradițiilor constructorilor de catedrale. Ce ne interesează aici nu e doar geneza instituțională, ci felul în care masoneria se pliază perfect pe spiritul iluminist al secolului XVIII. Vorbim despre un fenomen care combină rigoarea rațiunii cu farmecul simbolurilor și al tradițiilor ezoterice reinterpretate. Nu e nimic monolitic aici – dimpotrivă, un adevărat han spaniol al ideilor: de la rozicrucieni conservatori la iluminați radicali, de la gânditori spirituali la raționaliști pur sânge. Toți au găsit, într-un fel sau altul, loc sub cupola lojilor masonice. Și de ce a prins atât de bine? Credem că, dincolo de toate simbolurile și ritualurile, masoneria răspunde unei nevoi profunde a omului modern: nevoia de sens, de apartenență, de formare continuă. Un răspuns, cum spuneam și când discutam despre Adam Smith, la „tâmpirea” provocată de diviziunea muncii. Lojile oferă exact contrariul: reflecție, dialog, fraternitate. Nu e vorba doar de spiritualitate abstractă – masoneria e și un proiect civic, cu miză filantropică, o formă de solidaritate activă. În interiorul lojilor, se experimentează un soi de democrație egalitară, poate discretă, dar reală: oameni din medii sociale foarte diferite se recunosc ca frați. Mă rog, aici apare și discuția – justă – despre lipsa surorilor… Nu în ultimul rând, trebuie spus că masoneria are și o latură teatrală, care poate aduce cu sine ispitele vanității – grade, titluri, ceremonii. Dar în forma ei autentică, această structură e menită să te readucă, mereu, la esențial: la început, la piatra neșlefuită. Sigur că au existat (și încă există) mitologii conspiraționiste – unele înflăcărate de autori ca Dan Brown sau moștenite de la critici bisericești din secolul XVIII. Dar, dacă o privim cu un pic de distanță, francmasoneria e un fenomen profund legat de diversitatea iluminismului european și de nevoia umană, mereu vie, de comunitate, sens și devenire.…

1
EP 137: Lessing și Mendelssohn 22:34

12 weeks 전22:34

나중에 재생

나중에 재생

22:34

Astăzi ne întoarcem de pe tărâmul englez spre iluminismul german, concentrându-ne pe două figuri emblematice: Lessing și Mendelssohn, prieteni apropiați, născuți în același an și legați de o profundă formație teologică. Tatăl lui Lessing era pastor luteran, iar al lui Mendelssohn, rabin – ceea ce le oferă un fundament comun, dar și o perspectivă complementară asupra toleranței și religiei. Lessing este autorul piesei Nathan cel înțelept , o capodoperă a teatrului iluminist, în care ideea centrală este celebra parabolă a inelului – simbol al celor trei mari religii monoteiste și apel la o frăție dincolo de credințe, bazată pe rațiune și iubire de semeni. Lessing a fost o personalitate complexă și influentă: filozof, estetician, dramaturg, critic, inovator al teatrului german. În Nathan cel înțelept , dar și în alte scrieri, promovează o religie filtrată prin rațiune, un ideal iluminist care caută reconcilierea între raționalitate și credință. Controversa privind presupusul său spinozism – iscată de Iacobi – a agitat scena intelectuală a epocii. Spinoza, văzut ca un simbol al ateismului și determinismului, era o figură riscantă. Mendelssohn, prietenul și apărătorul lui Lessing, argumentează în favoarea unui „panteism rafinat”, încercând să recupereze elemente din gândirea lui Spinoza fără a cădea în extremism dogmatic sau ateism filozofic. Amândoi s-au implicat profund în dialogul interreligios și au susținut ideea separării dintre stat și religie. În același timp, nu era vorba de o toleranță pasivă, ci de o valorizare profundă a spiritualității celuilalt. Lessing și Mendelssohn discutau nu doar teologie și filozofie, ci și estetică – ambii fiind preocupați de artă și formă. Lessing distinge între pictură și poezie, între artele vizuale și cele narative, susținând că fiecare are un limbaj propriu. În mijlocul secolului XVIII german, între Leibniz și Kant, el rămâne o voce esențială a iluminismului și un simbol al curajului intelectual.…

1
EP 136: Smith 17:59

12 weeks 전17:59

나중에 재생

나중에 재생

17:59

Astăzi discutăm despre Adam Smith, prietenul lui David Hume, despre care am discutat în ultimul episod. Spre deosebire de Hume, ale cărui argumente sceptice l-au făcut să fie privit ca un posibil ateu, Smith a fost mai precaut și a reușit să devină profesor la Universitatea din Glasgow. Deși este cunoscut mai ales pentru "The Wealth of Nations", Smith a scris și "The Theory of Moral Sentiments", iar aceste două lucrări formează un diptic care trebuie citit împreună pentru a înțelege pe deplin viziunea sa asupra economiei și naturii umane. Smith nu este doar un economist, ci și un filozof, iar interesul său pentru natura umană și efectele economiei asupra societății sunt esențiale. Smith a fost preocupat de cum piața liberă poate îmblânzi moravurile și cum virtuțile precum integritatea și autocontrolul sunt necesare într-o economie de piață. Totuși, el a recunoscut și riscurile excesului de egoism și a subliniat importanța teoriei sentimentelor morale pentru a cultiva empatia și simpatie. Diviziunea muncii, un concept central în economia modernă, este privită de Smith atât ca un avantaj productiv, cât și ca un risc pentru spiritul muncitorului. El subliniază necesitatea educației și a formării unui observator imparțial în sufletul fiecăruia. Smith este împotriva sclaviei, argumentând atât dintr-o perspectivă economică, cât și morală. Deși "mâna invizibilă" este adesea asociată cu el, în opera sa, aceasta apare rar și cu semnificații diferite. Smith recunoaște necesitatea intervenției statului pentru a asigura o distribuție echitabilă a resurselor și funcționarea corectă a pieței. Libertatea economică trebuie să fie susținută de structuri care să asigure bunăstarea tuturor membrilor societății. Opera lui Adam Smith este esențială pentru a înțelege complexitatea interacțiunilor umane și a schimburilor, fie ele economice, intelectuale sau retorice.…

1
EP 135: Hume 17:39

14 weeks 전17:39

나중에 재생

나중에 재생

17:39

Astăzi am discutat despre David Hume, un filozof britanic de seamă, cunoscut pentru abordarea sa sceptică și empiristă. Hume este adesea considerat unul dintre cei mai simpatici filozofi ai iluminismului, deși a întâmpinat dificultăți din cauza acuzațiilor de ateism și naturalism. El a fost un gânditor atipic, iar opera sa majoră, "A Treatise of Human Nature", nu a avut succes imediat. Totuși, lucrările sale ulterioare, precum "An Enquiry Concerning Human Understanding" și "Dialogues Concerning Natural Religion", au devenit influente. Hume a explorat scepticismul radical, susținând că cunoașterea noastră se bazează doar pe percepții și senzații, iar relațiile cauzale sunt doar asocieri mentale. Hume a avut o contribuție semnificativă și în istorie, cu "Istoria Angliei" fiind mult mai populară decât lucrările sale filozofice. El a legat înțelegerea naturii umane de evenimentele istorice, similare cu abordarea lui Hobbes. În filozofia sa, Hume a explorat și pasiunile, distingând între emoții directe și indirecte, și a subliniat importanța asocierii mentale. Scepticismul său se extinde și asupra religiei, unde a pus sub semnul întrebării argumentele tradiționale pentru existența lui Dumnezeu și credința în miracole, subminând bazele pentru astfel de credințe fără a le respinge direct. În ciuda scepticismului său filozofic, Hume a recunoscut limitele acestei abordări în viața de zi cu zi, ceea ce i-a conferit o reputație de filozof simpatic. A scris și despre politică și economie, influențând dezvoltarea științei economice. Hume a fost un critic al superstiției și dogmei, preferând protestantismul față de catolicism, reflectând asupra contextului istoric al Angliei și al Revoluției Glorioase. Aceste perspective diverse și profunde fac din Hume un gânditor complex și fascinant.…

1
EP 134: Rousseau 20:02

15 weeks 전20:02

나중에 재생

나중에 재생

20:02

Jean-Jacques Rousseau, o figură formidabilă a secolului al XVIII-lea, a fost un autor versatil, implicându-se în literatură, filozofie politică, educație și muzică. Deși nu a fost un compozitor de talia lui Handel sau Mozart, opera sa "Le Devin du Village" a avut succes. Revelația sa filozofică a venit întâmplător, citind despre un concurs al Academiei din Dijon, unde a susținut că artele și științele au denaturat ființa umană. Această idee paradoxală pentru epoca luminilor l-a diferențiat de contemporanii săi, precum Voltaire. Rousseau a explorat problema libertății și autonomiei, subliniind interdependența tot mai mare a indivizilor în societate și că libertatea naturală poate fi goală de conținut fără un cadru social. În scrierile sale, Rousseau a descris o etapă intermediară ideală între starea naturală și societatea civilizată, unde oamenii trăiau fericiți în comunități mici, fără obligații sociale. Aici, iubirea de sine (amour de soi) era diferită de iubirea de sine socială (amour propre), care aduce orgoliu și comparație. Rousseau a criticat democrația reprezentativă, văzând-o ca o formă de sclavie, și a propus teoria voinței generale, un concept complex și interpretabil. Deși nu era un revoluționar, ideile sale au influențat revoluționarii, cum ar fi Robespierre. În "Contractul social", Rousseau a abordat ideea proprietății și a propus că nu putem reveni la starea naturală, ci trebuie să ne adaptăm civilizației. Rousseau a scris și despre educație în "Emil", propunând idei revoluționare pentru vremea sa, cum ar fi importanța jocului și a învățării prin experiență. A pledat pentru o educație neinstituționalizată și a criticat graba de a introduce copiii în știință și religie. În "Confesiuni", Rousseau a oferit o introspecție curajoasă, dezvăluind aspecte intime ale vieții sale. Deși a fost criticat pentru că și-a dat copiii la orfelinat, contribuțiile sale la educație rămân valoroase. Romanul său "Noua Eloiză" a explorat relația dintre virtute și religie, având un impact major în epocă. Rousseau rămâne un autor de referință, ale cărui lucrări continuă să fie citite și astăzi.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 118: Gassendi și Malebranche 15:52

31 weeks 전15:52

나중에 재생

나중에 재생

15:52

Astăzi discutăm despre Gassendi și Malebranche, doi filozofi preoți influențați de Descartes. Gassendi, născut la sfârșitul secolului XVI, este cunoscut pentru criticile sale aduse lui Descartes și pentru combinația dintre epicurism și creștinism. El propune o cunoaștere bazată pe empirism și ridică întrebări despre identitatea personală și existența lui Dumnezeu, considerând că ideile noastre trebuie să aibă conținut empiric pentru a fi valide. În contrast, Malebranche, dintr-o generație ulterioară, este un adept pasionat al lui Descartes și dezvoltă ocazionalismul, o teorie conform căreia Dumnezeu este cauza tuturor evenimentelor din lume. Malebranche explică interacțiunea dintre suflet și trup prin intermediul intervenției divine continue, respectând legile naturale. Etica sa, influențată de Augustin, se centrează pe ordinea iubirii, îmbinând rațiunea cu dragostea pentru a ghida acțiunile umane. Atât Gassendi cât și Malebranche contribuie la diversitatea filozofică a secolului XVII, fiecare abordând provocările intelectuale ale timpului său într-o manieră distinctă. Malebranche combină raționamentul cartezian cu filozofia augustiniană, explorând teme teologice și etice, în timp ce Gassendi revitalizează epicurismul într-un context creștin și empiric.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 117: La Rochefoucauld 16:06

32 weeks 전16:06

나중에 재생

나중에 재생

16:06

Discutăm azi despre François de La Rochefoucauld, un autor remarcabil de aforisme din secolul al XVII-lea, cunoscut în special pentru lucrarea sa, „Maximele”. La Rochefoucauld explorează tema amorului propriu, pe care o conectează cu doctrina jansenistă a păcatului original. El descrie amorul propriu ca fiind proteic, abil în a-și ascunde adevărata natură în diferite forme de comportament aparent virtuos, precum modestia sau devotamentul. Maximele sale sunt pline de observații tăioase și spirituale, ilustrând complexitatea naturii umane. În ciuda rolului său ca aristocrat și opozant al absolutismului monarhic, documentat prin participarea sa la Frondă, influența lui La Rochefoucauld în lumea literară este deosebită. Maximele, create inițial în cadrul unui cerc literar restrâns, relevă nu doar inteligență, ci și o profunzime expusă printr-o aparentă superficialitate. Opera sa literară este rezultatul unei reflexii asupra naturii umane și a unui pesimism voios, care recunoaște imperfecțiunile oamenilor fără a fi prea solemn sau moralizator. La Rochefoucauld navighează între religie și libertinaj intelectual, revelând un spirit liber și curajos. Maximele sale abordează și arta conversației, subliniind capacitatea rară de a asculta autentic. Din perspectiva lui, o conversație reușită nu trebuie să fie dominată de dorința de a impresiona prin cunoștințe, ci de dorința de a-l asculta sincer pe celălalt. El îmbină ironia cu reflecția existențială, creând aforisme care pun în lumină atât mândria, cât și fragilitatea umană.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 116: Baltasar Gracián 15:51

33 weeks 전15:51

나중에 재생

나중에 재생

15:51

Balthasar Gracián este un autor ce aparține barocului spaniol apreciat pentru stilul său complex și pentru scrierile sale filozofice, greu de pătruns. A fost descoperit de mulți cititori prin influența unor gânditori ca Schopenhauer și Nietzsche, care au admirat capacitatea sa de a exprima înțelepciunea prin aforisme. Gracián este recunoscut, printre altele, pentru „Criticon", un roman de formare ce explorează etapele vieții în stilul romanelor elenistice, îmbinând filozofia și teologia într-o povestire inițiatică. Deși considerată dificil de parcurs pentru sensibilitățile moderne, opera sa este o introspecție asupra condiției umane și a naturii aparențelor. Unul dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale este „Oracolul Manual", o colecție de aforisme ce pune accent pe diferența dintre realitate și aparențe, reflectând asupra modului de a naviga prin complexitatea vieții cu prudență și conștiință. Gracián examinează subtilitățile interacțiunilor umane, nu doar prin prisma credinței sale iezuitice, ci și ca un mijloc de a înțelege și manipula aparențele pentru a supraviețui într-o lume adesea înșelătoare. Temele lui includ prudența, conștiința și confruntarea inteligentă cu lumea, subliniind importanța manipulării aparențelor fără a pierde din vedere esența moralității și scopurile etice. Pe lângă opera filosofică, Gracián a scris și despre figurile politice ale vremii, cum ar fi „Eroul", o carte ce explorează icoane ale liderilor, cu un focus special pe Ferdinand de Aragon, văzut ca idealul politic. Apreciind un echilibru între rațiune și oracol, prezentat ca o sintagmă posibil contradictorie, Gracián combină arta disimulării cu o prudență ancorată în realitățile vremii sale. Scrierile sale ne îndeamnă să reflectăm asupra propriei noastre capacități de navigare între aparență și substanță, oferind o cheie de lectură asupra lumii care transcende timpul.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 115: Milton 14:01

34 weeks 전14:01

나중에 재생

나중에 재생

14:01

John Milton a fost un poet remarcabil și un important actor politic în timpul Revoluției din Anglia. Deși a scris multe pamflete politice cu orientare republicană, opera sa de căpătâi rămâne „Paradisul pierdut". Această lucrare teologică explorează facerea lumii și căderea din grație a omului, dar nu este doar o simplă relatare a Genezei. Milton îmbină multiple tradiții și își propune să creeze un poem epic pentru Anglia, inspirat de marii poeți ai antichității precum Virgiliu și Homer. Milton a avut convingeri republicane ferme și a criticat vehement ideea de dominație bazată pe dreptul din naștere. În pamfletele sale, a pledat pentru libertate și a justificat acțiuni politice radicale, inclusiv regicidul. În ciuda convingerilor sale politice, „Paradisul pierdut" oferă o abordare complexă a autorității divine versus cea pământeană. Milton sugerează că monarhia divină este singura legitimă, orice altă formă fiind o uzurpare a rolului divin. După moartea lui Cromwell și disoluția protectoratului, Milton a avut dificultăți politice și personale, inclusiv orbirea. Totuși, a continuat să scrie, revenind la literatură cu opere ca „Paradisul regăsit" și "Samson Agonistes". Deși inițial optimist în privința capacității poporului englez de a trăi într-o republică stabilă, Milton a devenit în timp mai sceptic, comparând situația Angliei cu cea a Romei pre-imperiale. John Milton reprezintă un moment definitoriu în literatura engleză nu doar prin operele sale poetice, ci și prin implicarea sa în cauzele libertății și luptei împotriva opresiunii. De-a lungul vieții sale, și-a pus talentul în slujba credințelor sale, lăsând o moștenire literară și politică complexă și influentă.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 114: Grotius 16:32

35 weeks 전16:32

나중에 재생

나중에 재생

16:32

Hugo Grotius a fost un important gânditor olandez din secolul XVII, considerat unul dintre fondatorii dreptului internațional. Opera sa esențială „Despre dreptul războiului și al păcii”, lucrare ce examinează conceptul de drept natural și fundamentele legii universale, dincolo de obiceiurile locale și autoritățile naționale. Grotius a fost un pionier în conceperea unei „legislații" care să guverneze relațiile dintre state, aducând o contribuție esențială filozofiei dreptului și eticii internaționale. În scrierile sale, Grotius explorează noțiunea de legi naturale, propunând că acestea există independent de voința umană și sunt accesibile prin rațiune. El argumentează că legile ar trebui să fie recunoscute universal, reflectând îmbinarea între egoismul și nevoia de a coexista social a indivizilor. Această bază rațională și etică devine esențială pentru validitatea și aplicarea dreptului internațional. Biografia lui Grotius este remarcabilă, marcată de realizări juridice și politice. Născut la Delft, a fost un tânăr prodigios, implicat politic alături de figuri cheie ale timpului. A supraviețuit întemnițării și unei evadări dramatice, lucru care i-a permis să continue munca juridică în exil. Experiențele sale personale și profesionale i-au modelat filosofia, ilustrând interdependența între drept, etică și politică. Grotius adoptă o perspectivă modernă asupra drepturilor, vedându-le ca proprietăți ale individului. Aceasta deschide drumul pentru dezvoltările ulterioare din drepturile omului și influențează gândirea despre suveranitate și relațiile internaționale. Inovațiile sale au inspirat filosofia politică modernă, deși el nu a definit clar inalienabilitatea drepturilor fundamentale, lucru abordat de gânditori ulteriori.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 113: Pascal 20:43

36 weeks 전20:43

나중에 재생

나중에 재생

20:43

Blaise Pascal a fost o figură extraordinar de complexă, cu o viață scurtă, dar plină de realizări în domenii variate precum matematica, fizica, filozofia și teologia. Deși a făcut progrese notabile în știință, cum ar fi demonstrarea existenței vidului și dezvoltarea teoriei probabilităților, opera sa literară, filozofică și teologică a avut un impact de durată. Texte precum „Cugetări," publicate postum și fragmentar, și „Scrisorile provinciale," care criticau iezuiții, ilustrează profunzimea gândirii sale și afilierea sa la jansenism, o formă de catolicism mai riguros. Jansenismul, influențat de teologi precum Jansenius, contrazicea practica mai laxă a iezuiților și propunea o interpretare mai riguroasă a catolicismului. Pascal, alături de familia sa, era strâns legat de mănăstirea de la Port-Royal, un centru al jansenismului în Franța. Gândirea sa, influențată de Sfântul Augustin, evidențiază precaritatea condiției umane și necesitatea harului divin pentru mântuire, abordând scepticismul față de rațiunea umană și limitările acesteia în a cunoaște adevărul absolut. În „Cugetări”, Pascal abordează dualitatea și limitările naturii umane, preocupat de ideea că nu putem înțelege pe deplin lumea sau menirea noastră fără referință la păcatul original. Celebrul său "pariu" nu este o demonstrație a existenței lui Dumnezeu, ci un apel pragmatic către nevoia de a căuta credința. Pascal susține că actul credinței este un dar divin, iar rațiunea ar trebui să recunoască limitele sale și să lase loc harului. Opera lui Pascal, inclusiv „Scrisorile Provinciale," critică inovațiile teologice ale iezuiților și aduce un portret intelectual și spiritual al unui catolic riguros și devotat. Deși diferit de apologii creștine anterioare, demersul lui Pascal este o nouă formă de apologetică, care subminează mândria umană și conturează o figură emblematică a gândirii creștine. În mod surprinzător, s-a discutat chiar despre canonizarea sa în Biserica Catolică.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 112: Bartolomé de las Casas și Mateo Ricci 17:30

37 weeks 전17:30

나중에 재생

나중에 재생

17:30

Descoperirea noilor continente în secolul XVI a revoluționat percepția spațială a lumii și a provocat o dezbatere profundă între filozofi, teologi și scriitori. Bartolomé de las Casas a fost un apărător fervent al drepturilor indigenilor din America de Sud, protestând împotriva abuzurilor comise de conchistatori și aducând în discuție ideea că toți oamenii, indiferent de originea lor, pot primi credința creștină. Las Casas a argumentat pentru convertirea prin persuasiune și nu prin forță și și-a schimbat convingerile despre sclavia africană, recunoscând greșeala de a propune importul de sclavi. Mateo Ricci, un iezuit celebru pentru misionarismul său în Asia, a ilustrat un alt aspect al contactului intercultural—cel al adaptării culturale. Ricci a încercat să adapteze mesajul creștin la contextul chinez, ajustându-se cultural și lingvistic. A învățat limba chineză și a adoptat stilul de viață al indigenilor, încercând să câștige influență în rândul elitei chineze. Eforturile sale au fost parte dintr-o strategie mai largă a iezuiților de a evangheliza Asia, o misiune care adesea a necesitat diluarea sau reinterpretarea doctrinelor pentru a fi acceptabile în contextul asiatic. Încercările lui Ricci și ale altor misionari iezuiți de a răspândi creștinismul în Asia nu au fost lipsite de provocări. În timp ce Europa colonială își extindea influența, iezuiții au trebuit să concureze cu protestanții și să facă față refuzului cultural impus de dinastia Ming, care căuta să limiteze influențele străine. Tensiunile au escaladat atunci când Biserica Catolică a încercat să controleze practicile misionarilor, dialogul dintre culturile occidentale și orientale jucând un rol complex în răspândirea creștinismului. Acești doi gânditori, Las Casas și Ricci, demonstrează impactul profund pe care descoperirea și contactul cu noile continente l-au avut asupra gândirii teologice și filozofice a vremii. Acțiunile lor reflectă începuturile unui dialog cultural global, unul plin de contradicții și adaptări, care a conturat viitoarele relații interculturale dintre Europa și restul lumii.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 111: Iezuiții 20:56

38 weeks 전20:56

나중에 재생

나중에 재생

20:56

În acest episod explorăm istoria și influența Ordinului Iezuit, fondat de Ignațiu de Loyola în secolul XVI. Ordinul a apărut ca un răspuns al Bisericii Catolice la provocările emergente ale Reformei Protestante și la descoperirile geografice din acea perioadă. Ignațiu, inspirat de Devotio Moderna, a creat Societatea lui Isus, recunoscută oficial de Papa Paul al III-lea în 1540, un moment esențial pentru contrareformă. Pe lângă rolul său în evanghelizarea globală, ordinul a avut o contribuție semnificativă în educație și știință, înființând școli și facilitând progrese științifice prin rețeaua sa globală. Figuri notabile precum Francis Xavier și Petrus Canisius au extins influența iezuită în Asia și Europa, iar exercițiile spirituale de meditație și imaginație ale lui Ignațiu avut un rol important în dezvoltarea spiritualității catolice. Iezuiții au câștigat o reputație pentru cazuistica lor și au influențat dezbaterile filozofice și teologice ale timpului, punând accent pe rezolvarea dilemelor morale complexe. Totuși, natura internațională a ordinului a atras suspiciunea monarhiilor absolutiste care au văzut în iezuiți o amenințare „globalistă”, culminând cu desființarea temporară a ordinului în secolul XVIII.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
110: Molière 17:14

39 weeks 전17:14

나중에 재생

나중에 재생

17:14

Am încheiat episodul anterior cu o discuție despre pasiunile sufletului, iar acum ne concentrăm pe Molière, considerat cel mai mare autor de comedii de caracter, a cărui operă literară are o dimensiune filozofică distinctă. El a scris mult, inclusiv farse, dar comediile de caracter rămân cele mai importante, având o componentă filozofică influențată, posibil, de Aristotel și epicurieni. Un exemplu notabil este „Mizantropul", o comedie subtilă în care personajul principal, Alcest, un om virtuos, se îndrăgostește de o femeie nepotrivită, Selimena. Aceasta explorează tema onestității extreme și ipocrizia, oferind o reflecție asupra virtuții și abilităților sociale. „Tartuffe" este un alt exemplu remarcabil de o actualitate extraordinară. Apariția unor astfel de personaje, împreună cu scandalurile generate de piesele lui Molière, subliniază abordarea sa filozofică menită să reformeze caracterele umane prin expunerea lor. În final, alte piese celebre precum „Avarul" și „Bolnavul Imaginar" reflectă tipologii umane universale, demonstrând actualitatea și relevanța operelor lui Molière. Mai mult, aceste piese au fost actualizate și reinterpretate în diferite contexte istorice, subliniind impostura și alte vicii umane permanente. ------------------- Casa Paleologu Website: https://paleologu.com/ro Facebook: https://www.facebook.com/casapaleologu Instagram: https://www.instagram.com/casa.paleol... Linkedin: https://www.linkedin.com/company/2831... Theodor Paleologu Facebook: https://www.facebook.com/TPaleologu Linkedin: https://www.linkedin.com/feed/ ------------------- Contact: cursuri@paleologu.com #filozofie #istorie #podcast ------------------------------------ (C) & (P) Fundatia Casa Paleologu Toate drepturile rezervate. (C) & (P) Fundatia Casa Paleologu All rights reserved. Unauthorized reproduction is a violation of applicable laws In order to avoid copyright infringement, please, do not upload this content on your channel…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 109: Descartes 14:56

40 weeks 전14:56

나중에 재생

나중에 재생

14:56

Dacă ultima oară am vorbit despre Hobbes, astăzi ne concentrăm pe un alt mare filosof din secolul XVII, René Descartes. Descartes și Hobbes au fost contemporani și chiar au corespondat unul cu altul. Descartes este cunoscut pentru inovațiile sale majore în filosofie, începând cu „Discursul despre metodă." În această lucrare, Descartes propune o metodă nouă și infailibilă pentru cunoașterea naturii și, implicit, a omului și a lui Dumnezeu. Un alt aport semnificativ al lui Descartes este în matematică, unde a inventat geometria analitică, utilă în descrierea naturii. Descartes își bazează teoria pe conceptul de „îndoială hiperbolică,” unde totul este supus îndoielii pentru a găsi certitudinea absolută. El ajunge la concluzia că cel puțin faptul că se îndoiește dovedește existența unui agent gânditor („cogito, ergo sum” – gândesc, deci exist). De aici construiește o nouă filozofie bazată pe certitudini absolute, inclusiv ideea că Dumnezeu, fiind perfect, nu ne-ar înșela. Descartes introduce și celebrul „dualism cartezian,” care divide existența umană în două substanțe: „res extensa” (substanța extinsă) și „res cogitans” (substanța gânditoare). Această teorie ridică problema comunicării între cele două substanțe, pe care Descartes încearcă să o rezolve prin diverse metode, inclusiv prin conceptul glandei pineale, dar fără succes clar. El explorează și rolul pasiunilor umane, afirmând că acestea pot fi benefice dacă sunt bine controlate. În tratatul său despre pasiuni, Descartes identifică șase pasiuni primare care, combinate și direcționate corespunzător, pot influența pozitiv comportamentul uman. Această viziune reprezintă o reabilitare a pasiunilor, contrastând cu filosofia stoică, care considera pasiunile întotdeauna nocive.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 108: Hobbes 18:12

41 weeks 전18:12

나중에 재생

나중에 재생

18:12

Discutăm astăzi despre Thomas Hobbes, un filozof englez, celebru pentru lucrările sale despre structura societății și stat. A trăit peste 90 de ani și a scris multe opere, cele mai cunoscute fiind „Leviatanul" și „De Cive". Traducerea lucrărilor lui Tucidide din greaca veche a influențat realismul politic al lui Hobbes. Hobbes a trăit în timpul Războiului Civil Englez, experiență care i-a format viziunea sceptică asupra stării de natură a omului. El a considerat războiul civil ca fiind extrem de distrugător și a căutat soluții pentru evitarea acestuia. „Leviatanul” este, în esență, o lucrare despre formarea statului pentru a scăpa de haosul și frica din starea de natură. Hobbes a avut o abordare științifică asupra politicii, influențată de știința timpului său. A descris structura statului plecând de la descompunerea în elemente simple, asemănător studiului unui obiect fizic. Statul este văzut ca un organism complex compus din cetățeni, fiecare cu rolul său în menținerea ordinii. Conceptul esențial la Hobbes este teoria contractului social. Starea de natură este o stare de frică și nesiguranță, iar statul apare pentru a proteja oamenii printr-un contract social. Hobbes a accentuat necesitatea unei autorități puternice pentru a menține pacea și a preveni conflictele interne. Hobbes a subliniat nevoia de stat ca remediu pentru starea naturală conflictuală a omului. Această abordare realistă și științifică a influențat profund gândirea politică ulterioară, punându-l pe Hobbes printre cei mai importanți filozofi politici ai modernității.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 107: Jean Bodin 15:21

42 weeks 전15:21

나중에 재생

나중에 재생

15:21

Jean Bodin a fost un autor din secolul al XVI-lea puțin cunoscut, dar esențial pentru înțelegerea dezvoltării statului modern. El a scris „Les six livres de la République," un text fundamental pentru apariția statului modern. Bodin argumentează pentru separarea politicii de influența bisericii, creând un spațiu neutru din punct de vedere religios. Aceasta a fost un răspuns direct la războaiele civile religioase din Franța. Bodin susține suveranitatea absolută a statului și nevoia unei autorități supreme care să emită legi, fie că este vorba de un rege, o nobilime sau chiar de popor. El promovează ideea că un cetățean ar trebui să se supună legilor, mai degrabă decât să fie activ politic. În același timp, Bodin recunoaște importanța legii naturale și drepturilor fundamentale ale individului, prevenind astfel posibile abuzuri ale puterii suverane. În plus față de lucrările sale politice, Bodin a scris despre economie, demonologie și alte subiecte, arătând o înțelegere complexă a fenomenelor sociale și economice. În opinia sa, inflația era cauzată de factori de piață, cum ar fi cererea și oferta, ceea ce reprezintă o viziune modernă pentru timpul său. Deși mai puțin citit astăzi, munca sa a avut un impact major asupra teoriilor politice ulterioare, inclusiv asupra gândirii lui Thomas Hobbes.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 106: Corneille și Racine 19:03

43 weeks 전19:03

나중에 재생

나중에 재생

19:03

Data trecută am discutat despre Shakespeare. Acum ne ocupăm de Corneille și Racine, mari autori de teatru din Franța. Desigur, vom face câteva detururi și va trebui să revenim la teme importante, dar așa e structura noastră. Racine a scris relativ puțin, dar piesele lui sunt capodopere. Corneille a scris mult mai mult, trăind într-o generație mai veche și având un ethos aristocratic. Corneille prezintă un conflict între datorie și pasiune, între iubirea de patrie și iubirea romantică, reflectat în piesele sale. În piesele cu temă romană, critică abuzul de putere. În celelalte piese, promovează virtuțile aristocratice: eroism, onoare, dăruirea de sine. Tranziția de la trupe ambulante la săli de teatru fixe, cum ar fi Hôtel de Bourgogne, schimbă valorile culturale și sociale în jurul teatrului. Racine are o influență greacă puternică și beneficiază de o educație de la janseniști. Piesele sale, precum Fedra, Ifigenia și Andromache, dialoghează evident cu operele lui Euripide. Racine este apreciat pentru finețea psihologică și splendoarea versurilor sale. Deși există o dezbatere între Corneille și Racin, amândoi sunt esențiali în istoria teatrului francez. Corneille și Racine, în ciuda diferențelor, sunt figuri centrale în literatura franceză. În timp ce Corneille prezintă un etos aristocratic, Racine este mai psihologic și influențat de gândirea jansenistă. Amândoi autori sunt valoroși și contribuie la înțelegerea tranzițiilor culturale și politice ale timpului lor.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 105: Shakespeare 18:47

44 weeks 전18:47

나중에 재생

나중에 재생

18:47

Discutăm despre marele William Shakespeare, un contemporan al lui Bacon și unul dintre geniile literaturii universale. Dată fiind vastitatea și complexitatea operei lui Shakespeare, piesele depsre care am discutat reflectă strict preferințele noastre personale. Shakespeare nu doar că a folosit amplu influențele literare de la Plutarh la Montaigne, dar a inovat și prin interacțiunea directă cu publicul divers al teatrului său, reflecție a unui autor modern care studiază omul în profunzimea sa. Aceasta perioadă de efervescență teatrală, comparabilă cu teatrul din Grecia Antică, sugerează că în Anglia Renascentistă, teatrul a jucat un rol dinamic și influent, plasându-se între dinamica monarhiei și aristocrației și cea a burgheziei emergente. Această scenă variată a oferit un teren propice pentru inovație și exprimare artistică, făcând din Shakespeare o figură centrală a renașterii teatrale. Explorarea operelor shakespeariene, de la Macbeth la Regele Lear, ilustrează preferințele pentru universuri tematice presărate cu magie, trădare și tragism, în care caractere ca Lady Macbeth sau Macbeth însuși sunt mânate de forțe interne și externe către destinuri fatidice. Hamlet aduce în prim-plan complexitatea psihologică a personajelor și motivelor acestora. Hamlet, văzut ca o prudență sceptică în fața incertitudinilor vieții și a puterii, oferă o fereastră către introspecția și melancolia profundă care poate defini experiența umană.…

E

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan podcast artwork

1
EP 104: Francis Bacon 17:53

45 weeks 전17:53

나중에 재생

나중에 재생

17:53

Discuția anterioară despre Galileo Galilei a pregătit terenul pentru explorarea Revoluției Științifice, iar acum ne concentrăm asupra lui Francis Bacon. Acesta a fost implicat într-un scandal de corupție în timpul mandatului său de cancelar sub domnia lui Iacob I în Anglia. Deși faimos în politica din timpul Elisabetei I, opera lui Bacon se distinge mai ales în filozofia științei, unde a abordat teoria cunoașterii și conceptul de utopie. Bacon a scris „Noua Atlantida”, o lucrare neterminată, dar care ilustrează viziunea sa despre o societate guvernată pe principii științifice. A pledat pentru cercetarea colectivă și a influențat organizarea științei moderne, idei ce au fost preluate ulterior de Royal Society din Anglia. Contribuția sa în acest domeniu a fost marcantă, schimbând modul în care știința este structurată și practicată. Filozofia lui Bacon privind cunoașterea a avut ca punct central eliminarea erorilor acumulate în tradiție și promovarea unei abordări empirice, axate pe observație și inducție. A identificat patru categorii de erori, denumite „idoli”, care includ prejudecățile speciei umane, distorsiunile individuale și erorile lingvistice, toate acestea distorsionând percepția realității. Prin acest demers, Bacon a pus bazele metodei științifice moderne, insistând pe importanța verificării riguroase a datelor în cercetare. Lucrarea lui Bacon nu se limitează doar la aspectele tehnice ale științei, ci propune și un scop etic și politic, sugerând că cunoașterea ar trebui să servească la îmbunătățirea virtuților umane, nu doar la acumularea de putere. Astfel, impactul său depășește cadrele filozofice, abordând dezvoltarea societății prin promovarea colaborării și integrității în procesul de cunoaștere. Bacon a lasat o amprentă profundă, influențând nu doar domeniul științific, ci și pe cel al dezvoltării umane.…

플레이어 FM에 오신것을 환영합니다!

플레이어 FM은 웹에서 고품질 팟캐스트를 검색하여 지금 바로 즐길 수 있도록 합니다. 최고의 팟캐스트 앱이며 Android, iPhone 및 웹에서도 작동합니다. 장치 간 구독 동기화를 위해 가입하세요.

500개 이상의 주제를 청취

탐색하는 동안 이 프로그램을 들어보세요.